Oameni și companioni virtuali sau de ce umanitatea psihoterapeutului e terapeutică

Spațiul dintre ședințe

Ca mulți dintre colegii mei psihoterapeuți, am auzit în ultima vreme în cabinet, tot mai des, că oamenii discută între ședințe cu ChatGPT (sau alt chatbot bazat pe AI generativ) despre teme sensibile, eventual în momente de criză. Cer sfaturi și uneori iau decizii mari de viață pe baza lor, cu un fel de încredere oarbă. Prima oară mi-a crescut anxietatea (!), apoi am început să le descopăr, să învăț despre ele, să le experimentez eu însămi.

Am recomandat în timp aplicații de meditație, relaxare, respirație ghidată sau am utilizat în cabinet, împreună cu oamenii aflați în terapie, aplicații pentru biofeedback (HRV, puls etc.) în ideea de a le folosi adecvat ei înșiși, când au nevoie. Le văd ca pe niște unelte care lasă spațiu pentru efortul utilizatorului, pentru maturizare și autonomie.

Numai că între recomandare sau intenție și utilizarea lor efectivă poate fi o discrepanță. Ele pot ajunge să fie considerate un substitut al psihoterapiei, o formă de susținere mai comodă, mai disponibilă. Problema nu este AI-ul, ci confundarea unui instrument cu o relație.

Instrumente complementare

Aplicațiile de mindfulness sau wellness, diverse device-uri și tehnologii de autoreglare, companionii virtuali sunt deja aici. Nu putem spune același lucru despre studiile care să le confirme eficiența și siguranța. Acestea sunt încă la început și, până ce se adună suficiente repere, cel mai bun lucru de făcut este educația despre utilizarea lor adecvată, în cunoștință de cauză.

APA (Asociația Psihologilor Americani) a publicat în noiembrie 2025 aceste recomandări. Mă opresc acum la una pe care o consider esențială:

„Chatboturile bazate pe inteligență artificială generativă (GenAI), aplicațiile de wellness care utilizează GenAI și aplicațiile digitale de wellness nu ar trebui utilizate ca înlocuitor al unui profesionist calificat în sănătate mintală. Acestea pot fi folosite doar ca instrumente complementare, care sprijină relația terapeutică aflată deja în desfășurare, și nu ca substitut al acesteia."

Articolul menționat vorbește despre anumite beneficii și despre diverse riscuri și limite clare ale utilizării lor. Ele sunt abordate, de asemenea, în câteva articole de pe acest blog și cu siguranță nu sunt exhaustive: Poți avea încredere în AI pentru sănătatea ta mintală? Ce spun cercetările și Terapia cu AI vs terapia cu un om: ce poate și ce nu poate face AI-ul.

Umanitatea terapeutului

Situațiile de viață și interacțiunile care apar organic, inevitabil, în orice relație, deci și în relația terapeutică, sunt realmente modelatoare și vindecătoare, iar studiile despre eficiența psihoterapiei confirmă importanța acestei relații trăite cu un om și validează importanța alianței terapeutice. Las în continuare câteva ilustrări.

Martori binevoitori. Avem cu toții nevoie de martori binevoitori în timp ce ne spunem sau ne trăim povestea, iar senzația de încredere, de siguranță vine foarte mult din indicatori non-verbali: din mimica, postura, zâmbetul cu ochii, reacțiile concrete ale terapeutului.

Repararea încrederii. Unul dintre cei doi (clientul sau terapeutul) greșește, e neinspirat la un moment dat și trebuie să lucreze împreună cu celălalt la o reparație: nu doar „îmi pare rău" sau bunăvoința rapidă, facilă a unui companion virtual, ci repararea încrederii strat cu strat, întâlnire cu întâlnire.

Oglinda corporală. Clientul reacționează corporal și terapeutul observă, ca o oglindă, ceea ce face trecerea de la gânduri și rațional la straturi mai greu de conștientizat în fața unui ecran: partea irațională, proiecțiile, umbra.

Implicarea reală. Terapeutul simte o emoție sau are el însuși o reacție corporală despre care poate vorbi, care poate fi utilizată ca un indiciu și care e în sine valoroasă: îi pasă, e acolo, se implică.

Tăcerea fertilă. Poate apărea o tăcere fertilă, pe care terapeutul nu se grăbește să o acopere cu o părere sau idee, și așa se nasc noi resurse, încrederea că poți, în timp ce ești privit cu ochi buni, susținători.

Co-reglarea. Uneori autoreglarea pe care o încearcă cineva în terapie, după o situație grea, e insuficientă și atunci terapeutul vine cu feedback, observă în timp real ce poate fi optimizat, unde nu merge, chiar dacă persoana nu poate verbaliza. Mai mult, ei se co-reglează: emoțiile clientului care dau pe afară și sistemul neuro-vegetativ stabil în acel moment al terapeutului fac click, apare un efect de soothing și acesta e nucleul autoreglării viitoare mai bune, gustul liniștirii împreună.

Frustrarea trăită cu maturitate. Frustrarea e inevitabilă într-o relație, iar în terapie focusul nu e pe a o înlătura cu orice preț printr-o politețe artificială, ci pe a o putea trăi cu maturitate în timp, adică se aleg beneficiile pe termen lung pentru omul aflat în terapie, versus comoditatea lui temporară.

Umanitatea imperfectă. Terapeutul e acolo, în umanitatea lui imperfectă, un om lângă un alt om, cu propria lui călătorie de viață pe care n-o ascunde sub o competență și disponibilitate nesfârșită: transpiră când e cald, uită, întârzie, are un telefon urgent de la copilul singur acasă, divorțează, mănâncă în pauză.

Egalitate și autonomie. Realizezi treptat, fiind în terapie, având o relație umană, că ești egal cu terapeutul, că poți deveni tot mai competent în a-ți gestiona viața (mai degrabă decât un învățăcel ghidat permanent de o entitate virtuală), iar terapeutul confirmă și încurajează acest lucru, ceea ce vine cu o trăire de putere personală și de autonomie: obiectivul oricărei forme de psihoterapie, până la urmă.

Ce poate și ce nu poate un companion virtual

Cu un companion virtual poți învăța cu siguranță multe lucruri utile, poți avea conversații interesante, inspiratoare, poți depăși cu brio un moment de anxietate ușoară, dar probabil nu poți ajunge la cauzele profunde, personale ale anxietății și nu poți spune că îi pasă în mod real. Asta se simte doar în relațiile umane calde, imperfecte, mai greu de gestionat decât o aplicație pe telefon și suficient de complexe încât să ne ceară efort, implicare, creativitate, și tocmai în acest mod capabile să ne impulsioneze să creștem.

La psihoterapeut.ro avem întâlniri reale în care vorbim despre relații și proiecte de care ne pasă, propunem teme lunare printr-un newsletter interactiv și publicăm articole despre starea de bine, autoreglare și reducerea anxietății.